Despre mine

Povestea Mea în Lumea Alergării: Cum Am Descoperit Pasiunea pentru Pantofii de Alergare

Multi dintre voi ma cunosc deja pentru ca de ceva vreme „cochetez” cu aceasta lume frumoasa mie a alergarii.

Ma numesc Lucian si de ceva ani buni sunt de-a dreptul fascinat de pantofii de alergare!

Mereu există o poveste în spate!

Povestea mea a început în 2013, când, printr-un prieten, am descoperit alergarea montană. Țin și acum perfect minte sentimentul acela unic pe care l-am avut când am făcut prima mea Tâmpa, urcând „serpentinele”. A fost o mixtură tare plăcută de trăiri, care m-a făcut de atunci să văd Tâmpa ca o a doua casă, un spațiu unde sunt mereu fericit. Am descoperit mai apoi (pe propria-mi piele, din fericire) ce înseamnă un echipament tehnic și cât de important este. Nu a trecut mult și am devenit de-a dreptul pasionat de această industrie, încercând să înțeleg ce este bun pentru mine și cum funcționează.

De ce m-au atras pantofii de alergare?

Pantofii de alergare m-au atras în mod deosebit, fiind, cred eu, piesa esențială. De atunci am început să mă documentez constant și să testez mai tot ce a apărut nou pe piață. Am văzut astfel o oportunitate de a aduce pe piața din România atât branduri noi, cât mai ales ceea ce avem cu toții atâta nevoie, și anume pantofi de alergare la cel mai bun raport calitate-preț de pe piață.

Am facut liceul la Info din Brasov si ca sa ajung la liceu de la Trei Alimentari unde locuiam la acel moment treceam inevitabil pe lanaga Piata Traian. Este si acum insa pe vremea mea acolo era un adevarat paradis.
Al hainelor si incaltamintei second hand de tot soiul. Abia intrasem in clasa a 9 -a si m-a inscis mama la baschet. Cred ca aici a inceput de fapt curiozitatea mea vis a vis de pantofii sport.

Iar prin anii 98’ credeti-ma ca nu te atingeai de un pantof bun de baschet din magazine. Nici nu prea sa gaseau. Pe vremea aia smecherii purtau Killtec si Sprandi. Desigur cu siretul desfacut. La baschet am vazut Jordani , Nike-uri, Reebok .

Si tot trecand pe la Traian m-am innoit si eu cu un Reebok. I-am spalat , lipit cu super glue si am tras de ei cat am putut. Apoi a urmat un adidas si noroc choir m-am pricopsit cu un reebok DMX 6 de la unchiu’meu din Germania pe care-I tineam de meci 😉 Erau vremuri in care mici sau mari ne doream lucruri. Iar acele lucruri ne bucurau.

Nu ca acum. Ci cu adevarat .